Reseña del libro "Odaie Sub Cer: Versuri"
A Room below Heaven. PoemsThis book is in Romanian. It is an excellent poetry volume by Sânziana Batişte.Această ediţie a cărţii este publicată special pentru românii din diaspora.Citiţi cărţi în limba română! Veţi fi mai aproape de casă, de ţară.Comandaţi cartea de pe site-ul Amazon corespunzător ţării în care locuiţi şi nu veţi plăti transportul internaţional.Volumul Odaie sub cer de Sânziana Batişte se impune printr-o consistenţă tematică şi structurală aparte, sensul prim (şi sublim) al lucrării fiind că în această lume dominată de „confrerii bizare/ ierarhii/ neanturi spornice/ urzind hilar" singurele mijloace de supravieţuire şi izbăvire rămân Creaţia şi Iubirea. Iată, aşadar, cele două teme fundamentale ale cărţii.Premiza de la care porneşte poeta: pentru a reînvia într-un nou „poem," e nevoie ca mai întâi cuvintele „să moară," astfel, naşterea / înfăptuirea artei putând fi echivalată, practic, cu miracolul învierii.Volumul este deschis de un necruţător Argument, cuprinzând o panoramă acidă a deşertăciunii lumii (condusă de acele „confrerii bizare" şi „ierarhii," animate de un „demonism scabros"), urmând cele trei secţiuni: Târziu, cuvintele; Edicte; respectiv, Odaie sub cer.[...]Al treilea ciclu al volumului poartă chiar titlul acestuia, Odaie sub cer, cuprinzând 33 de poeme. Titlul ne sugerează o predilecţie pentru spaţiile largi, deschise ale naturii. Tema centrală a poemelor este aceeaşi, iubirea surprinsă într-o multitudine de ipostaze.O astfel de ipostază consideră iubirea un vis al lui Dumnezeu care, „azvârlindu-se în lume," s-a materializat în bărbat şi femeie deopotrivă, prin iubirea lor Creatorul sfârşind prin a se iubi pe sine, prin a-i fi dor de sine însuşi. Astfel, dragostea dintre bărbat şi femeie nu este decât o materializare a iubirii de sine a Creatorului, deci iubindu-ne, noi înşişi fiind întruchiparea Domnului, îl iubim pe Dumnezeu unul în celălalt: „Dumnezeu - se - doreşte/ De sine însuşi i-e dor/ Dorul dorului fără nume/ Răstignit în trupul cel muritor// Bărbat şi femeie anume" (concluzia ar fi că dacă noi, oamenii, ne iubim, ni-l putem imagina şi pe Dumnezeu fericit - ca să-l parafrazăm pe Albert Camus din Mitul lui Sisif).„Odaia" de sub cer, acest refugiu al solitudinii, se va umple pe parcursul poemelor de diverse elemente definitorii, precum colinele şi cerul (sau „mănăstirea aerului"), izvorul şi marea, spectacolul primăverii ori nostalgiile toamnei, ninsorile şi câmpia îngheţată, bivolii (aceste „certitudini pe patru picioare"), banalele pietre ori cireşele amare. Ca univers intim, ea are o dublă menire, devenind lăcaş al însingurării, în acelaşi timp adăpostindu-ne şi ocrotindu-ne de lume şi de rele în mijlocul unui oraş defilând „în haine strălucitoare" „Odaie sub cer/ Perdeaua zbătându-se/ Atingând uşor cărţile/ Pe care întârzie o rază fragilă."Ladislau Daradici
