Reseña del libro "Doine Si Dore: Versuri"
Songs of Longing & Songs of Grief. PoemsThis book is in Romanian. It is an important poetry volume by Sânziana Batişte.Această ediţie a cărţii este publicată special pentru românii din diaspora.Citiţi cărţi în limba română! Veţi fi mai aproape de casă, de ţară.Comandaţi cartea de pe site-ul Amazon corespunzător ţării în care locuiţi şi nu veţi plăti transportul internaţional.Volumul Doine şi Dore ne oferă un discurs limpede, nuanţat, excelând prin simplitatea construcţiei şi profunzimea semnificaţiilor, alcătuită din piese care pot fi considerate părţi ale aceluiaşi poem, deopotrivă al destinului şi al dragostei. Este semnificativ, în acest sens, îndemnul adresat Sânzianei Batişte de către Monica Lovinescu şi Virgil Ierunca, după citirea acestui volum: „Nu vă fie teamă de postmodernism. El nu poate compromite un colind şi nici simplitatea ce străbate din paginile cărţilor Dumneavoastră."[...]Într-o abordare neutră, aceste creaţii ar putea părea note disparate, schiţate pe marginea albă a unor pagini, ca atunci când, în timpul unei lecturi, te opreşti şi, întors către ale tale, te trezeşti însemnând cuvinte, idei, imagini, cu speranţa de a-ţi vindeca, astfel, sufletul. În timpul unei lecturi sau pe parcursul unei existenţe... Răsfoind paginile cărţii, aşa cum timpul frunzăreşte zilele şi lunile destinelor noastre.Iată ce sunt, de fapt, poeziile Sânzianei Batişte: însemnări de taină pe filele propriei existenţe... Într-un răstimp de „ezitare" sau de „criză," de nostalgie, recuperate, asumate şi mărturisite în cele din urmă lumii, ca o spovedanie peste timp, pentru anii/ semenii care vin.Şi toate acestea pentru ce? Din ce motive astfel şi din ce motive acum? De ce o face - de ce o mai face? Din egoism? Din orgoliu? Sau disperare? Ori poate din povara conştiinţei acelei „obligaţii fundamentale" pe care orice fiinţă umană o simte faţă de semenii săi (care n-o merită şi n-o vor merita niciodată)... Sau, poate, faţă de Dumnezeu...Să facem un calcul simplist: şaptezeci de „însemnări" (de „răbufniri" lirice) în douăzeci de ani, adică în peste şapte mii de zile... Ar veni un poem la trei luni şi ceva, unul la o sută de zile, trei şi jumătate pe an... Am putea număra versurile, cuvintele, necuvintele. Tăcerile... Urme de lacrimi rămase uitate/ cristalizate peste timp, dintr-un buchet de anemone al vieţii. Păstrând miresmele acelor secunde, zile, jarul acelor şoapte de dragoste, sarea acelor lacrimi, gheaţa gândurilor, nostalgia amintirilor.Iată ce ar putea fi creaţiile poetei din acest volum de „doine şi dore," de „cântece" unicate în care se răsfrâng, intelectualizat la maximum, doruri şi dureri. Nedumeriri şi, din când în când, speranţe... Însemnări fugare pe filele clipelor/ zilelor, frânturi de viaţă, de suflet sustrase „noroiului" necruţător al timpului („domnind bastard"), recuperate, recreate, îngemănate în buchete de anemone - aidoma pânzelor lui Luchian - dăruite veşniciei.Ladislau Daradici
